Omega 3: atenție la sursă!

RSS
Omega 3: atenție la sursă!

Omega 3 și sursele acestuia: trigliceride versus. esteri etilici - absorbție și stabilitate

În produsul nostru Golden Oils am folosit cele mai noi studii științifice din domeniul absorbției și nutriției, ca urmare am dezvoltta un produs cu Omega din trigliceride, versus ce se găsește pe piață drept Omega din esteri etilici. Deși procesul de obținere este mai costitor, în următoarele rânduri veți afla de ce B!TONIC Golden Oils dă rezultate mai eficiente decât alte produse cu Omega:

Ce sunt trigliceridele și ce sunt esterii etilici?
Trigliceridele sau triaglicerolii, sunt elementele care constituie o structură moleculară prin combinarea a trei acizi grași (ex. EPA și
DHA), împreună cu o glicerolul, care îi unește. Trigliceridele sunt forma moleculară naturală ce realmente alcătuiește toate grăsimile și uleiurile, atât cele de orgine animală cât și cele vegetale. Omega 3 include aproape exclusiv trigliceride. Din cauză că acizii grași liberi sunt rapid oxidați, structura trigliceridelor le oferă o stabilitate, prevenind scindarea și oxidarea.

Esterii etilici sunt o clasă de lipide provenite din reacția acizilor grași liberi cu etanolul (alcoolul).  Numită distilare moleculară în industria alimentară, această combinație cu alcoolul permite concentrarea selectivă a acizilor grași EPA și DHA la un nivel mai ridicat decât cel existent în mod normal în sursele de Omega 3. Rezultatul este un concentrat cu EPA și DHA, care poate fi vândut apoi ca Ulei de pește.

De aceea trebuie separat între ce este grăsime naturală: trigliceridele, și ce este un concentrat cu esteri alcoolici, care nu mai este grăsime: esterii etilici. În mod evident, trigliceridele se găsesc în formă naturală iar corpul nostru le poate absorbi și digera ușor, în timp ce esterii etilici aduc o serie de probleme de eficiență.

În B!TONIC Golden Oils am folosit 100% trigliceride ușor de absorbit și eficiente în proporție mult mai mare decât ce există pe piață. Deși cantitatea de ulei conținută este redusă, întreaga cantitate poate fi absorbită și folosită de organismul uman datorită sursei vegetale și proceselor naturale de extracție.

Absorbția și metabolismul este mai eficient din trigliceride
Omega cu trigliceride este digerat în intestinul subțire prin acțiunea emulsifiantă a sărurilor biliare și activității hidrolitice a lipazei
pancreatice. Hidroliza unei molecule de trigliceride (TG), produce doi acizi grași liberi (FFA) și un monoglicerid (un acid gras combinat cu glicerol). pancreatice. Hidroliza unei molecule de trigliceride (TG), produce doi acizi grași liberi (FFA) și un monoglicerid (un acid gras combinat cu glicerol). Acești produși metabolici sunt apoi absorbiți de enterocite și reasamblați din nou ca trigliceride. Molecule transportoare denumite chilomicroni, transportă apoi trigliceridele în canalul limfatic și în cele din urmă în sânge.

Digestia esterilor etilici este oarecum diferită din cauza lipsei unei grupări glicerol. În intestinul subțire este iar lipaza pancreatică care hidrolizează acizii grași legați de gruparea etanol; în orice caz, legătura acid grasetanol este de până la 50 de ori mai rezistentă lipasei pancreatice în comparație cu hidroliza trigliceridelor. Esterii etilici (EE) care sunt hidrolizați produc acizi grași liberi (FFA), plus etanol. Acizii grași liberi sunt preluați de către enterocite și trebuie reconvertiți în trigliceride (TG) pentru a fi transportați în sânge. Forma
cu trigliceride a uleiului de pește conține propriul ei substrat de monogliceride; pe când uleiul de pește cu esteri etilici, cu etanol, nu conține. Esterii etilici (EE) trebuie prin urmare să obțină un substrat de glicerol dintr-o altă sursă. Fără un substrat de glicerol sau de monogliceride, resintetizarea trigliceridelor este întârziată, sugerând că transportul către sânge este mai eficient la Omega din surse naturale cu trigliceride (TG), comparativ cu esterii etilici (EE). Mai mult, această întârziere a resintetizării trigliceridelor în uleiurile de pește cu esteri etilici ar putea cauza o creștere a acizilor grași liberi (FFA) și oxidarea ulterioară a acestor acizi grași liberi (FFA).



Biodisponibilitatea Omega 3 din cu trigliceride vs. esteri etilici
Cele mai multe studii sugerează că uleiurile cu trigliceride (TG) sunt mai bine absorbite în comparație cu cele cu esteri etilici (EE). Omega 3 natural cu trigliceride (TG) determină cu 50% mai mult EPA și DHA plasmatic după absorbție în comparație cu uleiurile cu esteri etilici (EE) , formele cu trigliceride (TG) dovedindu-se a fi absorbite cu cu 48% și 36% mai bine decât formele cu esteri etilici (EE), încorporarea EPA în lipidelele plasmatice descoperindu-se a fi considerabil mai redusă și întârziată când era administrat ca esteri etilici (EE), iar concentrațiile lipidelor plasmatice cu EPA și DHA erau semnificativ mai ridicate cu porții zilnice de somon în comparație cu 3 capsule de ulei de pește cu esteri etilici (EE) și o recuperare limfatică mai bună a EPA și DHA.

Unul din factorii cauzatori ai slabei biodisponibilități a esterilor etilici, este o rezistență mai ridicată la enzimele digestive. Un studiu recent a evaluat specificitatea a cinci lipase față de EPA și DHA sub formă de trigliceride (TG) și esteri etilici (EE). Toate lipasele studiate au făcut distincție pentru EPA cât și DHA, mai mult în esterii etilici (EE), decât uleiurile naturale cu trigliceride (TG). Cu alte cuvinte, atât EPA cât și DHA erau mult mai ușor hidrolizate dintrun triglicerid, decât dintrun ester etilic (EE). Hidroliza EPA și DHA ar fi ulterior compromisă pentru cei care suferă de o tulburare digestivă, cum ar fi insuficiența pancreatică. Esterii etilici (EE) ar trebui evitați în astfel de populații, fiindcă cel mai probabil ar cauza malabsorbția EPA și DHA. Parcurgerea literaturii existente oferă dovezi care sugerează că acizii grași omega3 în forma naturală cu trigliceride sunt mult mai eficient digerați și semnificativ mai bine încorporați în lipidele plasmatice comparativ cu forma esterilor etilici.

Studiul Dyerberg et al., 2010 a fost făcut pentru a demonstra diferențele în nivelurile de absorbție în EPA + DHA plasmatic după consumul diverselor uleiuri de pește, incluzând pe cele cu esterii etilici (EE) și trigliceride (TG). Au sesizat că pentru pentru aproape același total de EPA + DHA administrat grupurilor EE și TG comparativ cu grupul placebo, forma EE a primit cea mai slabă asimilare ca măsură a biodisponibilității. Mecanismul acțiunii era simplu, în ideea că, lipasa pancreatică scindează EE întro
măsură mai redusă decît TG. De vreme ce profilul plasmatic al acizilor grași omega 3 poate fi semnificativ crescut prin consumul uleiului de pește cu TG versus EE, atunci evident uleiul TG poate fi mai eficient.

Într-un studiu mai recent întreprins de Neubronner et al., 2010, o comparație similară a fost făcută utilizând un concept de studiu diferit. O metodă unică a biodisponibilității a fost utilizată (indexul Omega 3), această metodă având în vedere acizii grași (EPA+DHA) de studiu diferit. O metodă unică a biodisponibilității a fost utilizată (indexul Omega 3), această metodă având în vedere acizii grași (EPA+DHA) încorporați în mebrana globulelor roșii (RBC) . Comparativ cu valorile plasmatice măsurate în studiul Dyerberg et al., această metodă este chiar mai specifică fiindcă poate măsura EPA+DHA la nivel de țesuturi. Astfel, rezultatul acestui studiu a relevat o încorporare semnificativă statistic a EPA+DHA în membranele RBC prin intermediul TG, mai mult decât EE, cu peste 25 de procente. Prin urmare, în ambele studii menționate anterior, biodisponibilitatea totală a acizilor grași Omega 3 cu un conținut egal de EPA+DHA sa
demonstrat a fi mai eficientă.

Omega 3 ca esteri etilici sunt mai puțin stabile și predispuse către oxidare
Acizii grași omega 3 în forma esterilor etilici sunt mai instabili decât cei în forma naturală cu trigliceride (TG) și oxidează mai repede. Cinetica oxidării DHA ca esteri etilici (EE) sau ca trigliceride (TG) a fost evaluată prin măsurarea concentrației de oxigen prezent în cavitatea superioară a unui container de reacție conținând atât ulei în forma TG cât și EE. Forma cu esteri etilici (EE) a DHA era mai reactivă și oxida mai rapid, demonstrând că esterii etlici (EE) sunt cu mult mai instabili și pot genera mult mai ușor produși de oxidare dăunători. În plus, a fost evaluată stabilitatea fosfolipidelor, trigliceridelor și esterilor etilici conținând DHA. După un interval de oxidare de 10 săptămâni uleiul cu DHA în forma EE s-a degradat cu 33% mai rapid.

Siguranța Omega 3 ca esteri etilici
În cursul procesului digestiv, esterii etilici (EE) sunt reconvertiți către trigliceride (TG) de către enterocite, din care rezultă eliberarea etanolului. Deși cantitatea de etanol eliberată într-o doză tipică de ulei de pește este redusă, cei cu intoleranțe la alcool sau cei care sunt alcoolici ar trebui să se abțină de la a consuma esteri etilici. Copiii mici ar putea fi de altfel vulnerabili la efectele toxice ale etanolului chiar și în cantități reduse. Cantitatea exactă de etanol eliberată din uleiul de pește cu EE depinde de profilul exact al acizilor grași. Pentru un concentrat EE tipic de 60% omega 3, cantitatea de etanol ar fi aproximativ 15% din masă. O preocupare suplimentară există dacă o mică parte din esterii etilici (EE) sunt absorbiți direct în organism. Spre deosebire de trigliceride (TG), prezența esterilor etilici (EE) în organism s-a constatat că ar potenția citotoxicitatea. Câteva studii in vitro utilizând lizozomi purificați, mitocondrii purificate sau celule hep G2 intacte au oferit dovezi pentru toxicitatea esterilor etilici (EE). Studii pe animale au demonstrat că etanolul eliberat în ficat și pancreas poate determina afectarea gravă a organului. Analiza postmortem a organelor a demonstrat că esterii etilici sunt mediatori toxici ai afectării celulare de către etanol, și s-a demonstrat că induc afectare hepatică când sunt introduși in vivo în șobolani. Este posibil ca digestia eficientă din tractul GI să poată preveni toxicitatea, dar până când studiile ulterioare vor examina cu atenție
oxidarea EE, potențialul absorbției directe a EE, sau absorbția în circulație prin stomac, esterii etilici ar trebui consumați cu precauție.

Cum pot stabili dacă Omega 3 pe care îl consum este natural, cu trigliceride sau cu esteri etilici?

Există o metodă simplă, necostisitoare și rapidă pentru a determina dacă un ulei de pește este forma cu trigliceride sau esteri etilici (EE), utilizând cupe de polistiren (Styrofoam).

Metodă
Măsurați și puneți 20 ml de ulei de pește întro cupă de polistiren. Așezați cupa întro farfurie pentru a evita orice deranj. Observați cupa după 10 minute. Dacă uleiul de pește s-a scurs semnificativ prin cupă, conține esteri etilici (EE). Din cauza structurii lor chimice, esterii etilici vor străpunge cupa de polistiren. Acest efect devine evident după doar câteva minute; în orice caz, scurgerile semnificative apar după 10 minute. Uleiul de pește natural cu trigliceride pus în aceeași cupă, nu va prezenta scurgeri după 10 minute. Uleiul de pește natural cu TG poate avea scurgeri prin cupă în cantități foarte mici după 23 ore.

________

Studii:

  1. Hansen JB, Olsen JO, Wilsgard L, Lyngmo V, Svensson B. Comparative effects of prolonged intake of highly purified fish oils as ethyl ester or triglyceride on lipids, haemostasis and platelet function in normolipaemic men. Eur J Clin Nutr,47, 497507.
  2. Beckermann B, Beneke M, Seitz I. 1990. Comparative bioavailability of eicosapentaenoic acid and docosahexaenoic acid from triglycerides, free fatty acids and triglycerides, free fatty acids and ethyl esters in volunteers. Arzneimittelforschung, 40(6):7004.
  3. Krokan HE, Bjerve KS, Mork E. 1993. The enteral bioavailability of eicosapentaenoic acid and docosahexaenoic acid is as good from ethyl esters as from glyceryl esters in spite of lower hydrolytic rates by pancreatic lipase in vitro. Biochim Biophys Acta,1168, 5967.
  4. el Boustani S, Colette C, Monnier L, Descomps B, Crastes de Paulet A, Mendy F. (1987). Enteral absorption in man of eicosapentaenoic acid in different chemical forms. Lipids, 10, 7114.
  5. Lawson LD, Hughes BG. (1988). Human absorption of fish oil fatty acids as triacylglycerols, free acids, or ethyl esters. Biochem Biophys Res Commun, 52, 32835.
  6. Visioli F, Rise P, Barassi MC, Marangoni F, Galli C. (2003). Dietary intake of fish vs. formulations leads to higher plasma concentrations of n3 fatty acids. Lipids, 38, 4158.

Articol anterior Următorul articol

  • Catalin Costinas